Icoane pe sticlă

Icoana pe sticlă e, mai exact, icoana pictată pe dosul sticlei. A ajuns în Transilvania în secolele XVII–XVIII pe filiera Bavaria–Austria–Boemia, legată de meșteșugul ceramicii și al sticlei adus de habani, o sectă religioasă venită din Boemia și așezată mai ales în părțile Albei.

Meșteșugul a pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula, la câțiva kilometri de Gherla, în județul Cluj. Desenul e naiv dar sugestiv, compoziția simplă și clară, fără proporții anatomice și fără perspectivă, dar echilibrată cromatic.

Se lucra după izvoade — decalcuri pe hârtie făcute cu creionul după icoane mai vechi. Izvodul se așeza sub bucata de sticlă, iar scheletul grafic reprodus după el se numea „urzeală”: același cuvânt ca firele întinse pe un război de țesut.

Nu avem încă o fotografie proprie a unei icoane pe sticlă. Fotografiile de suflare a sticlei care circulă la căutarea „artist sticlar” arată o cu totul altă meserie.