Parcul Etnografic Romulus Vuia

Primul muzeu în aer liber din România, înființat pe 1 iunie 1929 ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului și recunoscut prin lege în 1932. Suprafața inițială: șaptezeci și cinci de hectare. Astăzi, în jur de două sute de obiective.

Întemeietorul, etnograful Romulus Vuia, n-a vrut vitrine: unele gospodării originale urmau să fie locuite de țărani care își făceau munca obișnuită. În 1930 a fost adusă o stână din Poiana Sibiului — cu ciobanul și cu șaptezeci și cinci de oi.

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, parcul s-a refugiat la Sibiu și a funcționat acolo până în 1945. În 1956 planul tematic a fost restructurat de Teodor Onișor și Valer Butură pe patru sectoare: instalații și ateliere, gospodării zonale, etno-botanic și etno-zootehnic.

Program: miercuri–duminică, 10:00–18:00. Luni și marți închis. E singura secție în aer liber a Muzeului Etnografic; cealaltă, pavilionară, e în Palatul Reduta din centru, cu același program.