Primul muzeu în aer liber din România e la Cluj, și are aproape o sută de ani

Înființat pe 1 iunie 1929, ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, prin hotărâre a Ministerului Cultelor și Artelor. Recunoscut oficial prin lege, publicată în Monitorul Oficial la 5 aprilie 1932.

Întemeietorul, etnograful Romulus Vuia, a ales o formă de organizare pe care merită să o citiți de două ori: unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de țărani, antrenați în activități economice tradiționale. Nu un muzeu cu obiecte în vitrine — un sat funcțional.

Suprafața inițială: șaptezeci și cinci de hectare.

Între 1929 și 1940: Casa din Vidra (1929). O stână din Poiana Sibiului, în 1930 — transferată împreună cu ciobanul și cu șaptezeci și cinci de oi. Troița din Lupșa (1931). Gospodăria din Telciu (1932), donată de locuitorii comunei. Șura maghiară din Stana (1936).

S-a deschis și un restaurant al muzeului, Gaudeamus, care servea vizitatorilor produse tradiționale.

Astăzi parcul are în jur de două sute de obiective.

După cedarea nord-vestului Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, pe 30 august 1940, Parcul Etnografic se refugiază la Sibiu, unde funcționează până în 1945.

Un muzeu în aer liber care se mută cu totul, din cauza unei granițe. E genul de detaliu care spune mai mult despre secolul XX în Transilvania decât o pagină de manual.

În 1956, planul tematic a fost restructurat de Teodor Onișor și Valer Butură pe patru sectoare: instalații tehnice și ateliere meșteșugărești; tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară; sectorul etno-botanic; sectorul etno-zootehnic.

Gospodăria din Mărișel a fost instalată în parc în 1975. Patru membri ai familiei Crișan au demontat casa construită de bunicul patern și au ridicat-o din nou, la Cluj, în Hoia.

La cincizeci de ani după acel moment, cinci dintre frații Crișan — născuți și crescuți în casa aceea — s-au întâlnit pe prispa ei, în parc.

Dacă vă întrebați de ce merită dus un copil într-un muzeu în aer liber, ăsta e răspunsul: obiectele de aici au încă oameni care își amintesc cum se folosesc.

Strada Tăietura Turcului, fără număr, în Hoia. Deschis miercuri până duminică, 10:00–18:00. Luni și marți e închis.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei are două secții, cu același program: Parcul Etnografic, și secția pavilionară din Palatul Reduta, Memorandumului nr. 21, în centru. Sunt două vizite diferite — una în aer liber, una într-o clădire.

Programul de 10:00–18:00 e mai lung decât la Muzeul de Artă, care închide la 17:00. Pentru o ieșire cu copii, parcul are avantajul evident: se merge, se aleargă, și nu trebuie să vorbești în șoaptă.