Ceramică și olărit

Două feluri de olari

Ceramica folosită în satele din Transilvania venea din două locuri. Pe de o parte erau satele de olari, unde țăranii lucrau lutul între muncile câmpului și duceau la târg mai ales vase de uz zilnic, nesmălțuite. Pe de altă parte erau olarii organizați în bresle, în orașe, care făceau mai ales ceramică smălțuită, de decor, dar și de folosit în casă.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei explică faptul că preferința pentru anumite forme, tehnici, motive și culori a dat, în timp, stiluri proprii fiecărui centru. Aceste stiluri au rămas recognoscibile și după desființarea breslelor. De aceea, la o vitrină cu ceramică veche, un ochi format poate spune de unde vine o cană doar după culori și după felul în care e așezat decorul.

Regiunea a primit și influențe din afară. Muzeul amintește de olarii habani, o comunitate anabaptistă adusă din Moravia între 1621 și 1629 și așezată la Vințu de Jos. Ei au adus o tehnică superioară și un decor central-european, care a influențat formele, motivele și culorile ceramicii breslașe din Transilvania.

Cum se lucra un vas

Muzeul prezintă uneltele olarului, din perioade de dinainte și de după 1900: sapa pentru scos lutul, lopata, maiul cu care lutul era bătut ca să devină omogen, mezdrele pentru curățat impuritățile, roata olarului, piepteni pentru profilul vasului, farfurii cu coloranți, pensule și cornuri pentru decor. La Leheceni, lutul scos de la adâncime stătea o vreme sub cerul liber, apoi era bătut, tăiat în felii foarte subțiri ca să fie curățat, frământat și modelat pe roată.

Decorul folosea câteva tehnici de bază. Angobarea acoperă vasul cu un strat de lut, adesea alb, peste care se pictează. Pictarea cu cornul folosește un corn de animal ca unealtă pentru trasarea decorului. În centrele cu ceramică sgrafitată, decorul era zgâriat în acest strat. Smalțul face vasul impermeabil și mai rezistent. Unele centre lustruiau vasul cu o piatră înainte de ardere, ceea ce închidea porii și dădea luciu.

Ceramica neagră se obține printr-o ardere fără aer. La Josenii Bârgăului, după ce vasele ajungeau în stadiul în care ceramica roșie ar fi fost gata, partea de sus a cuptorului se lipea cu lut și arderea continua înăbușit. Așa apărea culoarea neagră, cu luciu metalic acolo unde vasul fusese frecat cu piatra. Aceeași familie de tehnici se practică și azi la Marginea, în Suceava, unde ceramica neagră este colorată de fum.

Centre de olari și semnele lor

Expunerea muzeului din Cluj arată cât de diferite erau centrele. Ceramica sgrafitată din Valea Izei și Baia Mare păstrează galbenul și verdele pe fond alb și un decor aerisit. Vama, în Satu Mare, a păstrat sgrafitul, dar a ales o gamă în care roșul are rolul principal. Centrele breslașe maghiare de la Zalău, Turda, Iara, Odorhei sau Ocna Sibiului au făcut căni înalte și ulcioare decorate cu flori și păsări, cu influențe din decorul baroc.

Zalăul, aproape de Cluj, era cunoscut pentru eleganța vaselor sale. Muzeul descrie un canceu din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de 21,5 cm, acoperit cu angobă albă și pictat cu cornul, cu motive vegetale și geometrice în albastru, maro, verde, negru și portocaliu. Albastrul domină de obicei cănile de aici.

Corund, în Harghita, este astăzi unul dintre cele mai active centre. Un studiu publicat în revista Transilvania în 2024 numără aproximativ 250 de olari care lucrau în ateliere în 2023. Același studiu observă că tot mai puțini folosesc decorul tradițional și că producția nouă primește influențe din Germania, Austria, Ungaria, Italia și Spania. Pentru context național, meșteșugul ceramicii de Horezu, din Vâlcea, a fost înscris în 2012 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial. Acolo, bărbații pregătesc lutul, iar femeile decorează vasele în maro închis, roșu, verde, albastru și ivoriul de Horezu.

Două case de olar în Parcul Etnografic

În Parcul Etnografic Național Romulus Vuia, pe dealul Hoia, sunt două case de olar mutate din sat în sat până la Cluj. Casa din Leheceni, județul Bihor, este din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și e făcută din bârne groase de stejar. Cămara a fost transformată în atelier. Locuitorii din Leheceni făceau ceramică roșie, nesmălțuită, cu ornamente albe sau brune: oale pentru fierturi, ulcele de lapte, blide, ulcioare pentru apă. Cuptorul ardea 12 până la 14 ore, iar vasele erau duse la târg în căruțe cu paie și vândute pe bani sau pe cereale.

Casa de olar din Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, vine dintr-un sat care a fost un centru important de ceramică neagră, nesmălțuită. Olăritul de aici s-a oprit imediat după al Doilea Război Mondial. În colna cu cuptorul este expusă gama de forme a centrului, refăcută de unul dintre ultimii olari din sat. Ca și la Leheceni, olarii erau agricultori care lucrau lutul în perioadele mai libere ale anului.

Colecția din centrul orașului

Muzeul Etnografic al Transilvaniei are sediul în Palatul Reduta, pe strada Memorandumului 21. Expoziția permanentă, „Cultura populară din Transilvania – sec. XVIII–XX”, a fost deschisă în 2006 și folosește piese alese din cele peste 40.000 de artefacte ale muzeului. Ceramica ocupă mai multe module: vase nesmălțuite din centre românești, ceramică sgrafitată, ceramică breslașă maghiară și săsească, cahle de sobă din secolul al XIX-lea și ceramică habană din secolele XVII–XVIII.

Colecția are o istorie lungă. Canceul de Zalău descris mai sus a intrat în muzeu în 1923, în primele campanii de cercetare conduse de fondatorul instituției, etnologul Romulus Vuia. Muzeul a organizat și expoziții temporare dedicate unor centre anume, cum a fost cea despre ceramica centrului de olari Deja, însoțită de un catalog trilingv publicat în 2019. Atât Palatul Reduta, cât și Parcul Etnografic sunt deschise de miercuri până duminică, între 10 și 18, conform site-ului muzeului.

Meșteșugul la universitate

Lutul se studiază și astăzi la Cluj, la nivel academic. Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca are un departament de Ceramică-Sticlă-Metal, în cadrul Facultății de Arte Decorative și Design. Departamentul oferă programe de licență și de master, iar universitatea primește prin Erasmus+ și studenți din alte țări la aceste cursuri.

Unde poți încerca în Cluj

Ceramic Cafe, pe strada Samuel Brassai nr. 4, cu intrare din strada David Ferenc, aproape de Liceul Brassai, este o cafenea unde alegi o piesă albă de ceramică, o pictezi, iar atelierul se ocupă apoi de glazurare și ardere. Un articol de pe cluj.com spune că prețul piesei depinde de mărime și că pensulele și culorile se primesc pe loc. Programul diferă de la o sursă la alta, așa că merită verificat înainte, pe pagina lor de Facebook.

Dacă vrei să lucrezi lutul de la zero, ceramista Vanessa Singenzia ține în atelierul ei din Piața 1 Mai un curs în două ședințe, listat pe platforma Homo Faber. În prima ședință modelezi piesa, iar în a doua, după ce lutul s-a uscat, o glazurezi. Cursul are 10 ore în total, grupe de 3 până la 7 persoane și costă 300 de lei de persoană, conform listării. Rezervarea se face din timp.