Județul Cluj a avut mii de sticlari. Azi, „atelier sticlă Cluj” întoarce paisprezece geamgii

Fabrica de Sticlărie S.A. a fost înființată în 1921. Acționarul principal era Banca Centrală pentru Industrie și Comerț din Cluj, cu 75% din acțiuni. Construcția a durat un an și a început cu defrișarea terenului oferit de Simon Mendel, mare proprietar și patronul Fabricii de Bere din Turda.

A pornit cu un singur cuptor de topit sticlă. După trei ani avea trei.

Problema era că nu existau muncitori calificați. Au fost aduși din Germania, Polonia, Italia și Cehoslovacia.

Ce urmează e partea care merită reținută. S-a trecut la calificarea la locul de muncă, iar mecanismul era simplu și explicit: fiecare muncitor sticlar primea o anumită sumă de bani pentru fiecare tânăr pe care reușea să-l învețe meseria.

Ulterior s-a înființat o școală profesională, unde tinerii din zona Turzii erau pregătiți pentru fabrică.

Priceperea despre care vorbim n-a apărut de la sine. A fost fabricată deliberat, plătită la bucată, apoi instituționalizată.

1929: între cinci sute și șase sute de angajați. Directorul era Grigore Bozdog, din zona Turzii, care a construit „colonia” fabricii pe malul Arieșului — locuințe muncitorești, magazin, club, teren de sport.

Înainte de 1989: peste cinci mii de oameni.

2005: o mie două sute. 2006: șapte sute șaizeci. În 2014, sursele o descriu în pragul falimentului.

Astăzi, pe Strada Fabricii nr. 71 din Turda, listarea Google a firmei „Sticlă Turda” apare încă activă, cu nota 3,4 din șaptesprezece recenzii.

Somvetra Gherla a fost înființată în 1975, specializată pe sticlărie de menaj lucrată manual. Peste 90% din producție mergea la export: Germania, Japonia, Statele Unite, Canada, Elveția, Franța.

Ani la rând a ocupat prima poziție în industria sticlăriei din România și era descrisă drept cea mai modernă fabrică de acest gen din țară. Ce se făcea cu mâna la Gherla se vindea aproape exclusiv în Vest.

În 1996, 40% din acțiuni au fost adjudecate pentru zece miliarde de lei de Vasile Anton, reprezentantul omului de afaceri Corneliu Petreanu. Noul proprietar nu și-a plătit datoriile, iar compania a revenit la AVAS. În 2004 a fost vândută din nou, către firma Feromat.

În 2003 avea o cifră de afaceri de 4,6 milioane de dolari și o mie de angajați.

Astăzi apare pe hartă sub numele „EX Somvetra”, marcată închis definitiv. Prefixul e tot epitaful de care era nevoie.

Prima dată am căutat greșit numele: e Lucsil, nu Luxil. A doua oară am greșit mai rău — am interpretat corect o cifră și am tras din ea concluzia greșită.

Datele publice de firmă arată Sticla Lucsil SA, Cluj-Napoca, înființată în 1991, astăzi cu obiect de activitate închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare, după ce activitatea inițială de producție de articole din sticlă a fost schimbată.

Am scris că 1991 înseamnă după Revoluție, deci nu poate fi o fabrică socialistă închisă. E fals, și ne-a fost semnalat. Anul din registrul comerțului e data la care unitatea de stat a fost înregistrată ca societate comercială, nu data la care a început fabrica. Întreprinderile socialiste au fost transformate în societăți comerciale în 1990–1991 aproape în bloc; Fondul Proprietății de Stat, creat în 1992 tocmai ca să privatizeze societățile comerciale de stat, a preluat apoi valul.

Traseul real, așa cum ne-a fost corectat, e cel obișnuit pentru industria românească: fabrică socialistă, transformată în societate comercială la început de ani '90, privatizată, iar mai apoi trecută pe imobiliare. Nu e o poveste de reorientare a unei firme noi. E o poveste de închidere, cu clădirile rămase în picioare și schimbate de destinație.

Datele despre Lucsil rămân, deocamdată, așa cum ne-au fost transmise: nu le-am putut regăsi noi în două motoare de căutare și trei registre de firme. Dacă aveți numărul de înregistrare sau o pagină de registru, o punem cu sursă.

Notăm eroarea aici pentru că e instructivă dincolo de acest caz: pe orice firmă românească veche, anul din registru e o dată administrativă, nu una industrială. O vom trata ca atare de acum.

Am interogat harta pentru „fabrică de sticlă Cluj”, „atelier sticlă Cluj-Napoca”, „sticlărie Cluj-Napoca”, „vitralii Cluj-Napoca”, „glass studio Cluj-Napoca” și „prelucrare sticlă Cluj”.

Paisprezece firme distincte. Toate paisprezece prelucrează geam: geamuri și oglinzi, sticlă securizată, termopan. Nici măcar una nu e atelier de sticlă artistică.

Categoriile pe care Google le atribuie spun totul: „magazin de sticlărie”, „atelier de reparare a geamurilor”, „executant și vânzător”.

Iar cel mai mare producător din listă, Modern Glass Art, cu 147 de recenzii, nu e nici măcar în Cluj-Napoca — e la Gilău.

Un singur lucru din industria asta se mai numește ca atunci și mai funcționează săptămânal.

Asociația Club Sportiv Sticla Arieșul Turda, înființată în 1922 — la un an după fabrică — joacă azi în Liga a IV-a Cluj. În sezonul 1960–61 a câștigat Cupa României, în fața lui Rapid București, și a rămas singurul club din istorie care a luat Cupa fără să fi jucat vreodată în prima ligă.

Fabrica are șaptesprezece recenzii. Echipa care îi poartă numele are o Cupă a României.